Back هينريتا ديلاڤرانسيا ARZ Henrieta Delavrancea English Henrieta Delavrancea Hungarian Henrieta Delavrancea Italian
| Henrieta Delavrancea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 19 octombrie 1897 București |
| Decedată | 26 martie 1987 (89 de ani) București |
| Părinți | Barbu Ștefănescu Delavrancea  |
| Frați și surori | Cella Delavrancea |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | arhitectă |
| Limbi vorbite | limba română[1] |
| Activitate | |
| Clădiri semnificative | * Casa Eliza Brătianu * Casa Ion Pillat * Casa Canciov * Casa Stelian Popescu * Casa Cantuniari * Casa Vilcovici * Pavilionul de ceai al Palatului Regal (azi dispărut) Pavilionul Grănicerilor |
Modifică date / text  | |
Henrieta Delavrancea - Gibory (n. 19 octombrie 1897[2] - d. 26 martie 1987[3]) a fost una dintre primele femei arhitect admise la Școala Superioară de Arhitectură din București dar, datorită suspendării cursurilor pe durata Primului Război Mondial, nu a fost prima femeie care a absolvit. A fost fiica lui Barbu Ștefănescu Delavrancea și soră a scriitoarei și pianistei Cella Delavrancea. Alături de Horia Creangă, George Matei Cantacuzino și Octav Doicescu, face parte din generația de arhitecți care a avut o contribuție importantă la formarea școlii de arhitectură modernă românească[4] .
- ^ IdRef, accesat în
- ^ Societatea Română de Radiodifuziune - 19 octombrie: Aniversări - Comemorări interne Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ Societatea Română de Radiodifuziune - 26 martie: Aniversări - Comemorări interne Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ Alina Pătru - București: expoziția Henrieta Delavrancea-Gibory, arhitectura 1930-1940, pe site-ul CIMEC.